Lipidele alimentare

Standard

Poate nu toti v-ati dat seama din titlu despre ce vreau sa vorbesc, asa ca va  voi dezvalui si denumirea mai populara a acestor compusi alimentari: grasimi. Stiu, cand auziti acest cuvant va ganditi la tot ce e mai rau in alimentatie, dar vom vedea, cum s-a intamplat si la carbohidrati, ca toate au doua fete pe lumea asta, nimic nu este perfect bun sau perfect rau. Hai sa dam si lipidelor o sansa in a ne demonstra ca pot fi si bune.

Pentru a intelege mai bine lucrurile, voi vorbi in continuare despre lipide ca si nutrientii calorici din alimente si despre grasimi ca si alimentele compuse predominant sau exclusiv din lipide.

Lipidele reprezinta una dintre cele 3 clase de macronutrienti, adica nutrientii calorici. Lipidele ne ofera cel mai mare numar de calorii/gram, 9 Kcal/gram, aproape dublu fata de glucide si proteine care ne ofera aprox. 4 Kcal/gram. Prin urmare sunt o forma concentrata de energie, pe care corpul o foloseste atunci cand cea provenita din carbohidrati nu este suficienta. De asemenea, energia este stocata in organism sub forma de lipide, atunci cand consumam mai mult decat cheltuim intr-o zi, indiferent daca se consuma predominant glucide, lipide sau proteine. Lipidele au o multime de functii importante in organism, de aceea nu e bine sa le neglijam nici o zi. Vom descoperi pe parcurs care sunt cele bune si cele rele, ce fac ele bun si ce fac rau si cum sa alegem cea mai buna varianta de a le consuma fara riscuri.

Vrand nevrand tot ce se afla in  farfuria noastra este chimie, asa ca pentru a intelege lucrurile trebuie sa apelam la chimie.

Prin urmare…putina chimie…

Lipidele alimentare sunt reprezentate in cea mai mare parte din trigliceride (98-99%), dar si de alti compusi, cum sunt mono- si digliceridele, fosfolipidele si sterolii, care sunt la fel de importanti. Unitatea de baza a lipidelor sunt acizii grasi( AG).

AG sunt compusi organici formati din lanturi mai mult sau mai putin lungi de atomi de carbon, iar pentru ca au caracter acid, au la un capat gruparea carboxil si la celalalt gruparea metil.

Exista diferite tipuri de AG, in functie de numarul de atomi de carbon, numarul de atomi de hidrogen care satureaza legaturile dintre atomii de carbon, modul in care se fac aceste legaturi si multe alte criterii care ii diferentiaza, ceea ce face sa detina astfel proprietati diferite. Mici schimbari la nivel atomic sau molecular au un impact foarte mare asupra formei si proprietatilor acestor acizi si prin urmare si asupra lipidelor care ii contin.

Pentru a forma trigliceridele se iau 3 molecule de AG si se combina cu o molecula de glicerol, proces numit esterificare. Glicerolul este un alcool tricarboxilic care se transforma in glucoza in procesul de metabolizare a lipidelor la nivelul organismului. Cum spuneam, trigliceridele sunt componentii majoritari ai lipidelor, dar mai exista pe langa acestea si mono- si digliceridele, care dupa cum le spune si numele sunt formate tot prin esterificarea AG cu glicerolul, dar de aceasta data doar a doua sau unei singure molecule de AG.

lipid

Fosfolipidele merg pe acelasi principiu de esterificare, dar una din pozitiile glicerolului este ocupata de acidul fosforic, de unde si numele.

Sterolii sunt tot o clasa de alcooli care in combinatie cu AG superiori formeaza steridele( aici intra si colesterolul).

Dupa cum am vazut pana acum, in structura lipidelor intra doar cateva elemente chimice specifice compusilor organici si anume C, H, O si uneori fosforul( P in fosfolipide), sulful sau azotul. Simplu, dar totusi complicat cand e vorba sa le intelegem structura, modul de actiune sau sa clasificam lipidele.

butter half

Anunțuri

Painea cea de toate zilele

Standard

Ca imi place sa gatesc nu e nimic nou, dar sa faci paine e mai mult decat a gati, a face paine e ceva care implica suflet. Niciodata nu o sa-ti iasa o paine gustoasa daca nu pui suflet atunci cand o faci si nu te gandesti la cei dragi pentru care o faci.

Sa faci paine mi se pare ceva deosebit, painea este un aliment nelipsit de pe mesele niciunui popor, niciunei culturi sau religii. Sub o forma sau alta, paine este alimentul ”de toate zilele”, dar si de sarbatori.

Sunt o iubitoare de paine, imi place sa o mananc, dar si sa o fac, deoarece pentru mine, painea din comert nu-si mai merita numele, iar mie nu-mi plac lucrurile artificiale.

O sa va prezint o reteta de paine delicioasa cu seminte, bogata in fibre, vitamine si minerale.

M-am orientat dupa reteta de baza a lui Jamie Oliver, la care i-am adus insa amprenta personala si a iesit ceva cu adevarat sanatos si gustos. Chiar daca ma inspir din stanga si dreapta, fiind doar o debutanta in arta culinara, imi place ca retetele sa poarte o amprenta personala, data de imaginatie si combinata cu cunostintele mele de nutritie.

Pentru doua paini in forma de cozonaci, aveti nevoie de:

  • 500g faina alba
  • 500g faina integrala de grau
  • 30g drojdie proaspata
  • 30g zahar
  • 30g sare
  • 625 ml apa calduta
  • 2 linguri seminte de: susan, in, dovleac, floarea-soarelui
  • 2 linguri tarate de grau
  • 2 liguri tarate de psyllium
  • 3 linguri ulei de masline

Dupa ce ati facut rost de toate astea, procedati asa:

  1. Dizolvati drojdia si zaharul in jumatate din cantitatea de apa calduta (e foarte important ca apa sa fie calda, dar nici fierbinte, pentru a favoriza fermentarea drojdiei).
  2. Intr-un bol mai mare, amestecati faina alba si cea integrala cu sarea, semintele si taratele. Faceti o groapa in mijloc, unde puneti apa cu drojdia, amestecati bine cu mana. Apoi turnati si restul de apa. Framantati bine pentru a se incorpora toata faina si a deveni o compozitie omogena. Daca observasi ca aluatul este prea tare(solid), mai adaugati putina apa calduta.
  3. Framantati cam 5-7 minute. Apoi turnati ulei pe marginea bolului si dezlipiti aluatul. Acesta se va dezlipi usor si ii veti putea da o forma rotunda de coca.
  4.  Pudrati cu putina faina, acoperiti cu un prosop curat si lasati la dospit cca. 40 minute, pana se dubleaza volumul, intr-un loc cald, fara curenti de aer.
  5. Dupa ce a dospit. Impartiti aluatul in doua, formati doua paini de forma dreptunghiulara si le puneti in tavi de cozonac unse cu putin ulei.
  6. Lasasi din nou la dospit, acoperind tavile cu prosop, in acelasi loc cald. Si de aceasta data trebuie sa asteptati pana isi dubleaza volumul.
  7. Acum e timpul sa bagati painea la cuptor pentru cca. 45 de minute la 220°C.
  8.  Cand e gata coapta o scoateti pe un prosop si o inveliti pana se raceste pentru a deveni moale si a nu avea o coaja tare necomestibila.

O sa va placa la nebunie aceasta paine!

Eu o ador si imi place sa o degust cam dupa 5 minute dupa ce am scos-o din cuptor si este calda, emanand aroma inconfundabila de paine proaspata de casa. Eu o servesc calda cu putin ulei de masline deasupra, e un deliciu.

paine 1

Necesarul de carbohidrati

Standard

„Organismul uman poate fi asemanat cu un automobil. O data ce caroseria a fost terminata, pentru a functiona nu e nevoie decat de cateva piese de schimb, care sa fie reinnoite din cand in cand. Dar de ce va fi nevoie, in mod regulat, este combustibilul de calitate. Glucidele sunt benzina cu cifra octanica mare sau motorina superioara, care permite parcurgerea sutelor de mii de kilometri fara probleme. De fapt, principala sursa de energie a omenirii o reprezinta glucidele, care, in functie de zona geografica, constituie 45-75% din aportul caloric total.”(sursa citatului).

Intre 45 si 75%, dar ideal ar fi 55% din aportul caloric, daca excludem anumite probleme de sanatate cu cerinte deosebite. Poate nu va vine sa credeti ca jumatate din aportul caloric al unei zile trebuie sa fie reprezentat de carbohidrati/glucide. Insa, dupa cum am vazut, glucidele sunt raspandite in multe alimente, prin urmare atingem usor acest procent sau de multe ori il depasim.

Trebuie sa fim foarte atenti la calitatea nutritionala a acestor carbohidrati si sa-i preferam pe cei  complecsi din cerealele integrale si derivatele acestora, leguminoase, legume, fructe si seminte. Sa limitam aportul de carbohidrati simpli, adica zahar, miere, glucoza si produsele care ii contin in cantitati mari, la cel mult 10% din necesarul zilnic de calorii. Si atunci ne mai ramane un procent de 45% pentru glucidele bune si fibre.

De exemplu, la o dieta de 2000kcal, am putea consuma aproximativ 200Kcal din dulciuri, aceasta insemnand 50g de zaharuri, dar nu va apucati sa mancati miere cu lingurita si ganditi-va la toate alimentele care contin aceste glucide simple. E de ajuns sa bem un pahar de suc, sa indulcim cafeaua cu un plic de zahar, sa conumam putin ketchup, un iaurt cu fructe…si chiar am depasit cele 50 de grame. Ȋn plus, zaharul nu este nici pe departe un aliment necesar din punct de vedere nutritional, ne aduce doar acele „calorii goale”, dar pentru multi oameni este necear din punct de vedere psihologic si atunci este permis in cantitati moderate, in cadrul unui alimentatii echilibrate.

 Cateva idei pentru a va asigura necesarul de glucide bune:

  • Ai grija sa incluzi la fiecare masa principala o sursa de carbohidrati complecsi, cum ar fi cereale integrale la micul dejun, paste, orez sau paine intelgrale la pranz, cartofi la cina, alaturi de legume din belsug si un fruct ca desert.
  • Renunta pe cat posibil la produsele rafinate, ca painea alba, pastele din faina alba sau orezul decorticat sau asigura-te ca macar jumatate din cantitatea zilnica din aceste produse sa fie reprezentata de surorile lor integrale.
  • Renunta la zaharul adaugat in cafea sau ceai, nici mierea nu e o alternativa minunata, in plus trebuie sa astepti pana bautura se mai raceste pentru a o adauga. Un bautor de cafea va sti sa aprecieze gustul ei natural.
  • Nu inlocui fructele cu sucul natural din fructe, concentreaza mai multi carbohidrati si mai putine fibre decat fructele in sine. Totusi contin multe vitamine, minerale, fibre si putem sa le consumam in cantitati moderate (1/2 pahar de suc de fructe intr-o zi).
  • Daca la fructe nu e chiar asa mare dezlegarea, avem liber la legume oricand si oricum.
  • Includeti in alimentatie leguminoasele: fasole, mazare verde, linte, naut, soia. Au tot arsenalul de nutrienti pentru o alimentatie echilibrata. Ne aduc la pachet: glucide complexe, fibre, proteine, lipide, vitamine si minerale.
  • Puteti sa rontaiti intre mese niste seminte oleaginoase: nuci, alune, migdale, arahide, toate in forma cruda. Atentie la cantitate, deoarece sunt foarte bogate in calorii.
  • Renuntati la bauturile racoritoare dulci, in aceasta privinta nu exista iertare. Pur si simplu nu au nici un beneficiu. Ȋnlocuiti-le cu ceaiuri reci cu lamaie vara, iar iarna nimic nu se compara cu aroma unui ceai cald cu portocale si scortisoara.
  • Consumati dulciuri in cantitati mici, nu va deprivati complet de aceasta placere pentru ca va veni un moment cand nu veti mai rezista si atunci veti recupera timpul pierdut.PSD_Food_illustrations_3118_wheat_and_wheatear

Carbohidratii- Ne pot ingrasa, dar ne pot si slabi!

Standard

Dupa cum am vazut in clasificarea carbohidratilor, acestia sunt reprezentati de o gama larga de compusi, care au multe lucruri in comun, dar au si proprietati specifice fiecaruia, ceea ce face diferenta majora intre cei buni si cei rai. Dupa cum exista si oameni mai buni si oameni „mai rai”, toti suntem oameni, dar nu toti ne comportam la fel, asa se intampla si cu carbohidratii, nu toti au acelasi comportament in organism.

carbohydrates-examples

Multe diete sustin sus si tare ca excluzand carbohidratii sau consumand foarte putini in dieta de zi cu zi vom reusi sa slabim. Si nu zic ca nu vom reusi sa slabim, dar inca o data, care este cel mai important lucru?…Sanatatea! Si nu numai ca aceste diete sarace in carbohidrati ne produc dezechilibre in organism, afectandu-ne sanatatea, dar nu reusesc sa asigure mentinerea greutatii corporale in timp. Din moment ce incheiem o astfel de dieta, incepem sa castigam kilogramele pierdute si mai mult de atat, avem si bonus de 10-20%.

Carbohidratii si-au castigat aceasta reputatie proasta, cu toate ca nu toti sunt la fel, datorita anumitori compusi care i-au tradat pe cei buni. Si romanii sunt priviti dincolo ca niste hoti, dar adevarul este altul, haideti sa-l descoperim si pe cel al carbohidratilor inainte sa-i discriminam.

Glucidele se absorb numai sub forma de monozaharide, prin urmare complexitatea structurii lor influenteaza viteza de absorbtie. Cu cat contin mai putine molecule de monozaharide, vor fi absorbite mai usor si mai repede, astfel ca monozaharidele se absorb cel mai rapid, iar polizaharidele cel mai lent.

Forma folosita de catre organism ca sursa de energie este glucoza, prin urmare toate glucidele din alimentatie trebuie sa fie transformate in glucoza. Acest proces are loc la nivelul sistemului digestiv si ficatului.

Monozaharidele (glucoza, fructoza) se absorb imediat, deoarece nu necesita o digestie prealabila. De asemenea si dizaharidele se absorb rapid, necesitand doar activitatea de scindare a unor enzime intestinale- dizaharizadele: zaharaza, lactaza, maltza. Ȋn urma actiunii acestor enzime rezulta monozaharidele componente: glucoza, fructoza, galactoza, pregatite de absorbtie.

Amidonul este un carbohidrat complex, care necesita activitatea mai multor enzime pentru a fi descompus la glucoza. Digestia amidonului incepe in cavitatea bucala, sub actiunea amilazei salivare (ptialina), de aceea este foarte important sa mestecam bine alimentele, mai ales cele bogate in amidon. Actiunea amilazei salivare continua in stomac pana ce ph-ul scade sub 4. Digestia amidonului este continuata, la nivel duodenal, de catre amilaza pancreatica, rezultand in urma acetui proces dextrine si maltoza. Asupra dextrinelor actioneaza anumite glicozidaze pana la stadiul de maltoza. Maltoza va fi supusa actiunii maltazei, rezultand cele doua molecule de glucoza din care este compusa. Si de abia acum glucoza din amidon poate fi absorbita si folosita de celule. Acest proces dureaza aproximativ 10 minute.

Absorbtia rapida a glucidelor simple (monozaharide si dizaharide) duce la o crestere brusca a glicemiei, depasindu-se capacitatea de stocare a glucozei sub forma de glicogen. Ceea ce nu poate fi stocat sub forma de glicogen este transformat in grasime si stocat sub aceasta forma. Ȋn schimbglucidele complexe, ca amidonul din cerealele nerafinate, legume, zarzavaturi si chiar zaharul din fructe inglobat in fibre, asigura o eliberare treptata a monozaharidelor, impiedicand hiperglicemia si secretia excesiva de insulina, cu consecintele ei. De asemenea, alimentele nerafinate contin vitaminele esentiale – in special, cele din grupa B –, necesare unui metabolism eficient.

Viteza de absorbtie a fructozei este mai mica decat a glucozei, deci glicemia nu va creste asa de mult. Ȋn schimb, fructoza creste lipoproteinele cu densitate joasa (LDL), adica fractiunea daunatoare de colesterol, precum si trigliceridele, adica grasimile din sange, incat nu reprezinta nici un avantaj fata de zaharul obisnuit.

Si dupa toata povestea asta, sa va explic titulul articolului scurt si la obiect. Daca consumam multe glucide simple, cum este zaharul, mierea si produsele industriale rafinate (bomboane, jeleuri, ciocolata, bauturi racoritoare, produse de patiserie si cofetarie etc.), atunci evident ca organismul nostru va depozita surplusul de energie. Pe de alta parte, consumand legume, fructe, leguminoase si produse din cereale integrale, vom beneficia, pe langa carbohidratii buni, si aici sunt incluse si fibrele, si de vitaminele si mineralele esentiale.

Putem consuma si zaharuri simple, dar cu moderatie si in cadrul unui stil de viata activ.Intr-un alt articol o sa urmeze mai multe despre ce inseamna moderatia.

Marea familie a carbohidratilor

Standard

HC se pot clasifica dupa multe criterii, dar cea mai cunoscuta clasificare, cel putin din punct de vedere nutritional este In functie de numarul de zaharuri simple pe care il contin.

clasificare CH

Exista 3 mari grupe: monozaharide, oligozaharide si polizaharide.

Dintre monozaharide fac parte:

  • Glucoza- cel mai important monozaharid, singurul glucid folosit de celule ca sursa de energie.
  • Fructoza- este monozaharidul predominant din fructe, este cel mai dulce HC.
  • Galactoza- nu se gaseste libera In natura, ci doar In combinatie cu glucoza, formand lactoza din lapte.
  • Alte monozaharide: manoza, arabinoza, riboza si dezoxiriboza, ramnoza, xiloza etc.

Oligozaharidele sunt formate prin asocierea a doua pana la 10 de molecule de monozaharide. Dintre acestea cele mai importante sunt dizaharidele:

  • Zaharoza- formata dintr-o molecula de glucoza si una de fructoza, este zaharul de masa pe care Il cunoastem cu totii. Se obtine din trestia de zahar sau sfecla de zahar, dar se gaseste si In unele fructe si legume.
  • Lactoza- formata dintr-o molecula de glucoza si una de galactoza, este zaharul din lapte. Se gaseste doar In produsele lactate, dar se mai poate folosi si industrial In unele produse.
  • Maltoza- formata din doua molecule de glucoza, se obtine In urma hidrolizei amidonului si foarte putin In forma libera In natura, cel mai adesea In semintele germinate.

Sa amintim si cateva trizaharide, pe care le putem intalni adesea:

  • Rafinoza- o asociere de 3 resturi de monozaharide: glucoza, fructoza si galactoza. O putem Intalni In struguri si prune.
  • Solatrioza- se gaseste In tomate
  • Melizitoza- formata dintr-o molecula de fructoza si doua de glucoza, se gaseste In miere.

Polizaharidele contin peste 10 molecule de monozaharide. Polizaharidele se Impart In polizaharide utilizabile energetic si cele neutilizabile energetic.

 Cele utilizabile energetic sunt reprezentate de:

  • Amidon- cel mai cunoscut si renumit. Este polizaharidul de rezerva de origine vegetala, format din numeroase molecule de glucoza cu asezare liniara ( amiloza) si ramificata ( amilopectina). Este HC cel mai abundent In alimentatie. Se gaseste In  cereale si In produsele rezultate din acestea ( faina, paine, paste etc.), dar si In anumite radacinoase (mandioca), tuberculi (cartofi), In leguminoase (fasole, mazare, linte), dar si In alte parti ale plantelor (fructe-bananele).
  • Dextrine- sunt compusi intermediari ai procesului de hidroliza a amidonului, se gasesc In paine prajita.

Glicogen– cu o structura asemanatoare amidonului, este polizaharidul de rezerva al organismului animal si uman, stocat la nivelul ficatului si muschiului. Se formeaza In procesul de glicogenogeneza pornind de la molecule de glucozaa. Nu are valoare alimentara deoarece se gaseste In cantitati foarte mici In produsele de origine animala si este distrus In procesele culinare.

Polizaharidele neutilizabile energetic reprezinta fibrele alimentare. Acestea cuprind si ele mai multe tipuri: celuloza, hemiceluloza, pectine, gume si mucilagii. Tot la fibre se incadreaza si lignina, dar aceasta nu este de natura glucidica. Dintre aceste fibre, celuloza, lignina si unele hemiceluloze sunt insolubile, iar pectinele, gumele, mucilagiile si unele hemiceluloze sunt solubile.

Carbohidratii- care este scopul lor in “viata”?

Standard

Cel mai simplu raspuns ar fi: carbohidratii sunt combustibilul organismului uman.

Pentru a intelege mai bine ce sunt si de ce sunt necesari, trebuie sa luam lucrurile pas cu pas si de la inceput. Ȋn ceea ce priveste carbohidratii au existat multe polemici si multa lume cand aude acest cuvant nu stie exact la ce sa se gandeasca.

Acesti carbohidrati au o structura simpla, dar o „personalitate” complexa. Nu se multumesc ei cu un singur nume, ci vor sa se ascunda sub diverse denumiri, prin urmare atunci cand spunem „glucide”, „hidrati de carbon”, „zaharuri”, spunem defapt acelasi lucru, „carbohidrati”. De unde denumirea de carbohidrati? De la faptul ca, din punct de vedere chimic, sunt molecule de carbon (C) hidratat.

Si acum putina chimie:

Hidratii de carbon (prescurtat HC) sunt cei mai raspanditi compusi organici din natura. Dupa cum ne putem da seama si din denumirea lor, sunt compusi organici care contin exclusiv C, H si O, cu formula chimica Cx(H2O)y, unde x poate fi diferit de y. H si O au aceeasi proportie ca si in molecula apei, adica 2:1. De exemplu, sa vedem formula glucozei, cel mai simplu si mai cunoscut HC: C6(H2O)6.

Dar cum nimic nu e perfect pe aceasta planeta, si HC au rebelii lor, care nu se supun formulei generale, un exemplu ar fi dezoxiriboza, o componenta de natura glucidica a ADN-ului (acid dezoxiribonucleic), aceasta are formula chimica: C5H10O4.

Cum iau nastere glucidele?

Glucidele se formeaza in plante, in procesul de fotosinteza. Fotosinteza este un proces chimic ce are loc in niste corpusculi care se gasesc in partea verde a plantelor, mai ales in frunze, si se numesc cloroplaste. Clorofila, pigmentul verde din plante, energia solara, apa si dioxidul de carbon din aer isi unesc fortele pentru a da nastere unor molecule simple de glucide, mai precis glucoza si izomerii sai: fructoza si galactoza. Izomerii sunt substante cu aceeasi formula chimica, dar structuri diferite, prin urmare au si proprietati fizice si chimice diferite. Produsul secundar al acestei reactii este O2, fara de care nu ar exista viata.

photosynthesis_equation

Plantele nu  creeaza energie, ci doar o transforma pe cea primita de la soare. Glucidele sunt, prin urmare, pachete de energie solara, menite a mentine viata pe pamant.

Plantele stau la baza alimentatiei, prin capacitatea lor de a produce si stoca energia sub forma de HC. Plantele sunt sursa de hrana pentru animalele erbivore, cele erbivore pentru cele carnivore, iar noi oamenii consumam atat plante cat si animale, bine, unii dintre noi.

Macronutrientii

Standard

Nutrienţii sunt substanţe necesare organismului pentru creştere, metabolism, şi alte funcţii vitale. Macronutrienţii sunt nutrienţi energetici, de care corpul are nevoie, după cum numele le spune, în cantităţi mari (“makro” în greacă înseamnă “mult” ). Macronutrienţii sunt reperezentaţi de glucide, proteine şi lipide. Am putea incadra si apa in categoria macronutrientilor, deoarece avem nevoie de apa in cantitati mari, chiar daca nu este un nutrient caloric.

Fiecare dintre aceşti nutrienţi esenţiali, aduc un anumit aport energetic şi sunt folosiţi în diverse scopuri de către organism.

Macronutrient Kilocalorii/gram Funcţie principala în organism
Glucide 4 Energetică
Lipide 9 Energetică,promovează creşterea şi dezvoltarea, reglează unele funcţii ale organismului
Proteine 4 Promovează creşterea şi dezvoltarea, reglează unele funcţii ale organismului,

energetică

       După cum vedeţi, toţi macronutrienţii sunt surse de energie, dar se remarcă detaşat glucidele. Glucidele sunt preferate de organism ca sursă rapidă de energie.

       Lipidele, cu toate că, sunt cele mai bogate în energie, sunt folosite mai mult pentru a stoca energie în organism, sub formă de grăsime viscerala, subcutanată, abdominală. Această grăsime nu este întotdeauna dăunătoare, este chiar necesară, în limitele normale, bineînţeles, pentru a proteja organele interne. Un alt rol ar fi de reglare a multor funcţii ale organismului, de exemplu prin participarea lor în procesul de sinteză hormonală. Lipidele sunt o sursă mai lentă de energie, dar pe care organismul se bazează în timp.

       Proteinele sunt mai puţin folosite ca surse de energie, la ele apelându-se doar atunci când organismul nu primeşte ceilalţi doi nutrienţi energetici. Proteinele sunt utilizate, in principal, pentru formarea, dezvoltarea şi întreţinerea ţesuturilor organismului. Au ,de asemea, un rol important în sistemul imun, endocrin şi aparatul enzimatic (enzimele sunt, din punct de vedere biochimic, proteine).